Poezie

măseaua

albă

1 min lectură·26 mai 2019

Mediu

pe tine te-am găsit coaptă în durere,

erai în ebrietatea suferinței,

tristețea îți zguduia ochii

cu bisturiul zâmbetului ți-am extirpat lacrima,

cu lumina fericirii ți-am cauterizat întunericul

și era în ziuă vorba

deasupra imaculării nopții, insomnii, cuvântul bețiv aleargă

și iar va fi măseaua cu tragere de inimă

a se slăvi cu zeama Domnului

și cugetul mi se micșorează

când ți-am văzut prima dată zâmbetul

erai al enigmei altar,

te-am decojit atunci din puțina larva

fluturele cu miez de tăcere-și ia zborul

locuirea ta se face azi

dintr-o amintire țesută cu mâine,

nupțial, zgomotul de inel abătut pe crucifix

răcnește în gură de popă: Amin!

între absență și amândoi

redevenea eternitate

între cer și pământ e un raft,

raftul pe care ne-am așezat cărțile șederii pe lume

dintre toate adormirile

te visez frumoasă

iscălindu-mi secunda cu melci

001.206

Ștefan Petrea. “măseaua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14138626/maseaua

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.