Poezie

poem schizotim

1 min lectură·23 mai 2019

Mediu

momente țes arcușul în suiș de ape la a existenței fântână

noaptea miroase a întuneric

rugăciunea ne lichefiază a umple cocoașa semnului de-ntrebare

din rana umbrei curge un firișor de pace, un puroi de lumină

îngerul bețivan e-mpușcat în aripa aeriformă

sămânța neființă se decojește către mâine

miezul tăcerilor e cazat la hotelul minților rătăcitoare

tu ești femeie cu fântâni în ochi și-n ciutura tristeții ai zări

orizontul e însă o păcăleală între cer și pământ

ca o frontieră dintre două țări din UE

la meteo zice de un front atmosferic siropos,

aere ce ți le dai respirându-ți sângele

a pofte

în rest erau aceleași păsări, era aceeași cenușă,

Dumnezeu umbla nud ud de amorul de sine

eu sunt un megieș al căderii de frunză,

brâu dezrobit din rușine,

pot să-ți mărunțesc mărul în dantură de Șarpe

acolo puțin să-ți curgă lapte

din țâța aproximativ statuară,

să stingi setea copilului din mine cu o duioșie de fiară

aproximativ seară,

lumânarea crește la sân pruncul rădăcină de rugă

în grădina cu melci timpul conjugând clipa

dedesubtul unui veac

de carceră-n cuget

când noaptea e-n muget

nu mă trezi

doar amintește-mi în vis

că mâine e o nouă zi

001.220

Ștefan Petrea. “poem schizotim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14138579/poem-schizotim

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.