Poezie

Ploaia

sonet

1 min lectură·14 aprilie 2019

Mediu

Morminte plouă,-n slavă-s țintirime

și preoți mici de apă-n trist, pe nară

tot zic un cântec de tăcere rară

stricat în pietre-n prăvăliri sub rime.

Seninului poeme însetară,

albastru-i stins și ud și sfânt, lățime

și-adânc în a enigmelor mulțime,

stelare-s stihuri fără călimară.

Pe gând metalică fantomă cade

luând în zboruri formă de eres,

da-i doar sămânța fără rost de roade...

Iubiri erau, tot fără înțeles

cu fir lichid, subțire, să înnoade

lipsită-n vremuri fericire-n ghes...

001.295

Ștefan Petrea. “Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14137753/ploaia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.