Poezie
relocuirea în sonet
1 min lectură·
Mediu
te soarbe-nfățișându-ți Paradisul
Infernul, ce apoi e-n lacrimi viciu,
coborâtoare apă de supliciu
din văzul care ieri zâmbea cu visul.
prin vremea vieții clipa e indiciu
de om și locuire-n tot abisul,
genunea-n cer ce-și suie paraclisul
pe-auzul orb, pe șoapte de siliciu.
tu ai comori pe buze, genuine
de stih ori sărutare, la Castel,
să-nvii cu Păsări din regești ruine.
al Iadului vitraliu-i Rai nițel
cât să sucească minți de duh străine;
extirpă Falsul însă Sfânt scalpel.
001.492
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “relocuirea în sonet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14132973/relocuirea-in-sonetComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.