Poezie
sonet în ucideri de taine
1 min lectură·
Mediu
e asuprită carnea-n zvon de mere
iar prin lucarnă suie-n cer păcate
iubiri în sânge, neînduplecate
și linul tot de prin adâncuri piere.
da'n zări pe după amândoi, cetate
deja ne-mbrățișează drum de ere
distanțe-n căi adorm în sfâșiere
prin cosmic zbor și clipe înnodate.
ci de galop în pielea ta mi-e mâna,
pe lutul tău mi-e trai mai uriaș
și goliciunii miezul tău mi-e lâna.
morminte sure-n șoaptelor făgaș
ci iarăși îmi adapă-n ochi fântâna,
rămân de taine simplu ucigaș...
001451
0