Poezie

toamnă

sonet

1 min lectură·29 septembrie 2018

Mediu

de tine umple-mi calea, să tresară

sub legământ de umbră șoapta toată

în apa toamnei iar metale-noată

sub plumb, acoperiș de frunză-n seară.

e miez destul din coajă să străbată,

ci nunți de moarte-n sensuri înviară

că racle ne petrec în humă rară,

în anotimp cu ploaia-n ochi legată.

prin sâgerări de glie-n stea puțină

sub zodie a străluci funest

zăpezi nădejdea-n giulgiu să conțină.

în gândul alb, atunci, să scrii celest

adeveriri de frumuseți, să țină

simptom de veșnicie-n clipei gest.

001.411

Ștefan Petrea. “toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14131999/toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.