Poezie
vecinătatea umbrei
sonet
1 min lectură·
Mediu
vecinătatea umbrei ne îneacă
continuând făpturile pe humă
ci cât mai ești în visul meu antumă
te-aștept, femeie, tot cu lupta-n teacă.
la fum în urmă flăcări se rezumă,
tăciuni de trai cu veșnicii se-mbracă
ci neștiind tăceri în tine-s dacă
te scriu pe alb răgaz în clipei sumă.
zăpezi adorm sub graiul de peniță
ademenind cerneală-n vag portret
sub Raiul ce deschide-a sa portiță.
din amintiri mi-ești raza violet,
lumini din Ieri, sacrate-n rămășiță
astern pe al iubirii șevalet.
001.310
0