Poezie
păsări respirabile
sonet
1 min lectură·
Mediu
mă dor copacii toți de înfrunzire
și în auz țineam tăceri de ramuri
iar crucea îmi era sub grele hramuri
sortind în lemn a vremii împânzire.
și ploi curgeau pe-a ochilor tăi geamuri
cu steaua sus, destin ce-i în urzire
sub blânda nemuririi făurire
când timpul e în ale clipei hamuri.
mai geme-a plumb un întuneric moale
iar păsări respirabile-s în mal,
o pipă țese veacul, rotocoale.
în prăjituri de-a fi, pe drum de val
suind în munți absențe ai în vale
în ode bând misterul trist și-oval.
001.386
0