Poezie
Flacăra
sonet
1 min lectură·
Mediu
e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneșe mai fac prinsoare
furiș de nor de-acoperă iar astrul.
din lacrimă pe-obraz îți curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.
ades privirea-n tine mi se-nfige
și duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.
când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.
001.486
0