Poezie
tăceri
sonet
1 min lectură·
Mediu
și iar tăceri te sorb la sânul clipei
uimire alăptând în miez de șoaptă
în noi lumina e aproape faptă
necunoscând pricinile risipei.
spre rugăciune palmele-ți se-ndreaptă,
genunchii îți erau ca fum, har pipei
alunecând spre sus în taina pripei
și nunta ta cu nimb etern e coaptă.
sub zodii de mirare ne-ntreruptă
misterele în umbre se desfac
pe tine în lăuntrul meu te tac
și-mbrățișarea noastră-i dulce luptă.
e dimineață-n veșnicii, vestire
a naștere de apă-n pustiire.
001409
0