Poezie

asurzire albastră

1 min lectură·13 martie 2018

Mediu

pitit într-o metaforă

aud cum crește grâul,

pe pâinea din leatul trecut ung litere

vorba ta se chinuie să iasă din adormire,

pleoapele ți-s pietre

îți răstorni gura în ceașca de cafea,

te ademenește carnea cristului, cu oleacă de unt,

depui grăsimi pe buzele mele

într-un sărut rotund ca o șoaptă

ziua iese din somn în straie de lumină,

aș dezbrăca-o până la beznă

în curul gol să se înfățișeze soarelui

ispite de minte stricată,

îi duhnesc a formol neuronii

către o mumificare a gândului

că altfel trăiești răpus de durerile rațiunii,

doar sedată poate umbla prin adevăruri

crește cuvântul tău în mirare, îmi asurzește

penița-mi înfiptă-n hârtie

001.467

Ștefan Petrea. “asurzire albastră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14121990/asurzire-albastra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.