Poezie
zeirea, de o fi
sonet
1 min lectură·
Mediu
demult aflând cunoașterea ta blândă
te-ntreb, zeirea, de o fi, pe unde-i
e poate-n a ta lacrimă, secundei
în care te înveșnicești plângândă...?!
lui Dumnezeu, de-o fi, tăceri ascunde-i,
ne știe zgomotoși și de osândă
și cu nemulțumirea-n veac flămândă
în neprivitu-n apa vremii undei.
în piept cu demon, al veciei vierme,
e omul, de netimpuri reci hulit
cu pielea-nfiptă-n a salivei terme.
dar cum o fi, în părul ciufulit
al tău mă joc, făpturi echinoderme
doar două,-n ritualul domolit.
001.544
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “zeirea, de o fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14120834/zeirea-de-o-fiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.