Poezie

Plaga

vers alb oleacă

1 min lectură·13 februarie 2018

Mediu

în casa sufletului meu locuiesc paiangi prelungi de tăcere

hrăniți cu ciozvârte de șoaptă

în odaia pentru musafiri a sufletului

mumele mele cerești spală rochiile viselor întru vizita lui Dumnezeu

excreții de lumină puroiază acolo

mumele mele cerești utilizează antibiotic

într-un calvar de cuvânt nerostit

țin în duh speranța venirii Domnului

ca pe o bijuterie a sorții

steaua mea să-mi aprindă cenușa

în care mă îmbăiez spre a renaște

fructul oprit se neantizează din carne, întreg renaște în pom

Raiul tot e un codru de Meri

în desișuri acolo găsești rugăciuni,

umiditate de privire umană,

tu-mi dai sărut moldovenesc oleacă, acela lipsit de păcat

așteptând pe Dumnezeu mă primenesc în saliva ta

ca într-o rugăciune nesuită la Cer

Sus ajuns mă abțin de la a locui în crevase

în casa sufletului locuiesc în lumină

uneori îmi serbez sfânta mizantropie,

îmi fardez mucegaiul uman

și suflu-n lumânare

atunci hrănesc paiangii interiori cu ciozvârte de tenebră

bezna rațiunii se lichefiază,

gheață la mal,

în manualul de istorie a fricii nu se regăsesc poeții

timpul e un clește ce smulge nemilos din noi secunda, lăsând plagă

sătul de oblojeli

îmi port cu mândrie rana

001.583

Ștefan Petrea. “Plaga.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14120547/plaga

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.