Poezie
pasărea destinelor
1 min lectură·
Mediu
secunda-mi dă de tine-n veac tabloul
acolo nemuriri să se-nfiripe,
frumoasă stând în veșnicii de clipe
deschid pe marea timpului hubloul.
depus pe-altar de liniște să țipe
iubirii astăzi îi auzi ecoul,
de-mi sângerează-n foaie iar stiloul
e către dulce vreme de tulipe.
aceleași sunt cuvintele în sferă
ci dragostea-ntre noi a cam murit,
cadavre de atingeri ni se-oferă.
misterul tău de zâmbet aurit
pe-alocuri încă îmi mai este eră
dar pasărea destinelor e-n rit.
001.380
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “pasărea destinelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14120541/pasarea-destinelorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.