Poezie

apoi iar nu eram îngeri

vers alb

1 min lectură·16 ianuarie 2018

Mediu

eram îngeri, umblând cu zbor prin văzduhul lăuntric

iarna ningea în noi zăpezi de lumină

încărunțind rațiunea, gândul alb fugea să se spele în senectute

lipeam anunțuri pe inimi, cumpărăm sânge albastru,

în biserica sinelui solfegiam un fulg de nemurire

apoi iar nu eram îngeri și deodată

ne înfigeam aripile în tălpi

mușcând zăpada de pe drum,

drumuri se iscau înaintea noastră, răspântii, cruci spre viitor;

mâncam cuvinte, părăsiți de foame eram în cenușa nestinsă,

iar nu eram îngeri dar ne nășteam păsări

scoțându-ne aripile din tălpi mestecam depărtări

Dumnezeu intra în casa sufletului nostru, se așeza la masă,

îl ospătam cu merindele distanței

mai puneam un lemn pe foc, Dumnezeu se dezbrăca de divinitate,

o agăța în cuierul dormirii, eram trei;

în piept ni se făcea un adânc, tăcerea răcnea acolo

visele toate erau prunci de minciună

dumnezeu tușea expectorând adevăruri

tu erai o fructă de Măr

iar despre mine se zicea că ard gazul de pomană...

001.692

Ștefan Petrea. “apoi iar nu eram îngeri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14119031/apoi-iar-nu-eram-ingeri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.