Poezie
nu
sonet
1 min lectură·
Mediu
nu vâlvătaia vorbei ți-e ursită
ci slova-n triste-alcătuiri, domoale
să plouă plumb în ierni de neauă goale
alături ești, pe-un colț de stea găsită.
ființă-i rugăciunea-n Rai la poale
șoptește doar, de cale ostenită;
plătim Tăcerea să ne cânte-n pită
iar vinul are-aromă de metale.
o, Doamne, nu e drept să-ți fim grădină
pe câte unu-n poftă să culegi
a-nfige-n el Cuvântul în surdină.
sub zarvă,-n Omul ce nu-i sacrilegi
dansânde-s taine-n strai de grimodină,
e sfânt misterul de nu-l înțelegi.
001.704
0