Poezie
murinzii
1 min lectură·
Mediu
misterul tău pe zare-și cerne prețul
în taina fără saț a tinereții
ci-n pieptul trist se năruie pereții
împărățind Nimicul, hrăpărețul.
se-nvârt deasupra morbului ereții
în har de lebădă-i, stins, cântărețul
spre veci ducându-și sunetul, mărețul
ce știe-amurgul delicat al vieții.
avere verde, tu veghezi murinzii
femeie,-i sui curând pe catafalc
eu în odaia Raiului mai calc
să pot vorbi cu mine-n drum Oglinzii.
îmi spun că ce e lut pământ se face
iar duhul se-nvelește-n ploi de pace.
001736
0