Poezie

poem păsăresc

1 min lectură·20 noiembrie 2017

Mediu

nu înscriba melancolii de verde

privește în ochii albului ce va veni

suit pe șalele iernii;

icoane în tine vedeam, erai biserica mea tristă

neomenită de închinare de om,

îngerul era beat

de o beție fără de aripi,

trebuia să meargă pe tălpi ce nu i se cuvin, el e divin -

păcătuia în el mândria

șalele preamultului de noapte devin

stele ce cară munți de ocară-n plictis

de iască

în noaptea aceasta atât de păsărească,

nezis

nu-mi măsor cuvintele, ca alții (asfalții)

am doar un kilometraj spre înalt

uneori țin capul plecat

și multe mirări se întâmplă cu versul la tâmplă;

verbul poate să ucidă

demență lucidă

pe glasul minții împărat

cumpărat

ce mai d-alea valea

sunt bătrân ca jalea

și-i eter o nimfomană ce

orgasmele-și emană

am vrut să scriu un poem cuminte, degeaba

tot goange am în minte și cum văd treaba

mă voi rătăci-n orgoliu

și de ziua mea (de doliu)

001.800

Ștefan Petrea. “poem păsăresc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14116629/poem-pasaresc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.