Poezie

lumânarea stinsă

dicteu automat

1 min lectură·11 noiembrie 2017

Mediu

ne verificăm reciproc instalațiile de iubire

parcă ar curge mai multă la tine

tu ai prins inundațiile,

la mine-i secetă,

vin însă nori la spartul târgului

ce vrei?!

sunt un biet țăran cu inima în palme

fiorul de drag trece prin roadele sângelui

fierbinte de muncă

vine iarna, zic, am de amestecat zăpadă cu sudoare

n-am timp că tu te-ai făcut roz

în plete

pe fragilul gât, aproape osteoporoz

încât

cu griji încete

să torci somn în ziua tămăduirii de noapte

noaptea visezi cu ochii deschiși

scrii la lumânare scrisori către patrie

în urma ta să rămână var în pereții poetici

scrii să nuntești binele cu răul

scrii scrijelind hârtia

ca un ram ce sub furtună și-a înfipt pieptu-n pământ

uneori devin urban

te iubesc la o sticlă de șampanie

luată de la vreo berărie mixtă din colț

găsești acolo și prezervative

că după o beție

merge o trântă cu nevasta

oricui

nu-ți trebuie burghiu, e gata găurită

prezervativele plesnesc și-mi aruncă un plod în brațe

l-oi boteza Moise

că el mă va scoate din sclavia

lumânării stinse

001.709

Ștefan Petrea. “lumânarea stinsă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14116215/lumanarea-stinsa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.