Poezie

poem la umbra ta

1 min lectură·11 noiembrie 2017

Mediu

îmi regăsesc obrajii aplecați în palmele tale

împreună formăm un gânditor

cognițiile noastre, cele din jumătăți de clipă

înoată în paradigma timpului de ieri, miezul i se uscase

am inundat cu apă de ochi amintirea

să putem înota

vremurile ne izbesc în tâmpla visului cu ochii deschiși

ne imaginam o vreme de secetă a întunericului interior

și o pană de curent a electricității răului

să mergem interior cu lumânări de bine,

azi nu se mai aprind chibrituri

flacăra ne izbește din aprinzători electrici

lumina lor rece traversează întunericul ca o barcă de salvare stricată

stricăciunea lumii a atins cote de atenție

ochiul de ciclop li-i închis,

nu văd în lăuntru

ne-am zidit inimile în mănăstiri ce se prăbușesc

poate așa

rugăciunea va rămâne în picioare

de miriapod

uneltim împotriva taxei pe respirație, ne-am lăsat de fumat

zugrăvesc incinta sinelui în roșu și negru

cartea asta am citit-o iar,

carte de la tine că ești ok, erai în distanță,

uneori centimetrică

dar dorul de palmele tale

îmi pălmuia obrajii

001.522

Ștefan Petrea. “poem la umbra ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14116208/poem-la-umbra-ta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.