Poezie
batista albă
sonet
1 min lectură·
Mediu
zburam și parcă nu-mi era de-ajunsă
din nicăieri spre tine a mea zare
când se-ntocmesc luminile-n vlăstare
și stea pe duh e cu tămâie unsă.
îți plouă-n ochi un strop mărunt de sare
la vremea de cuvinte nepătrunsă
cu floarea raiului de nopți străpunsă,
un unguient spre-a inimii gresare.
erai în dimineață doar un șopot
ce legea lui o duce pân' departe
șoptirea în distanță ne desparte
mustind de larvă-n al tăcerii clopot.
batista albă în zadar o fluturi,
avem văpaie de amor în luturi...
001587
0