Poezie
fluierând
1 min lectură·
Mediu
de-atâta plumb tristețea vaiet smulge
chiar și din piept întunecat de fiară
și moartea cântă-n frunza verde iară
seninele pieiri să le divulge.
iar rugăciunea ta era o seară
în noaptea rațiunii de-mi străpunge
la Dumnezeu acasă să m-alunge
pe căi lumini ce îngerii vegheară.
pe-un drum de aer pasărea murise
și floarea toamnei giulgiu îi era,
doar straiul de mirări, murinde vise.
doar din străfund de nori mai plouă Ra
o rază cu motive interzise...
sunt viu femeie, nu mă fluiera...
012684
0
Să-ți spună-n față, în Zorleni, la MAT:
În caz că-ți va ajunge șlagăr textul,
Să vezi câți l-or lua la fluierat!!