Poezie

noapte lăuntrică

2 min lectură·4 octombrie 2017

Mediu

Am o recoltă bogată de vise dintr-o noapte lăuntrică

s-a isprăvit vremea de cules de eres

cu capul pe umeri -un simplu exponat-

merg în cârje de aripi, amputarea zborului e

un castel zidit pe apă, voi zbura curând spre țara unde

nimeni nu mănâncă semințe, toți au tată pe înger

mumele lor sunt din seminții de curve și bărbați ușori

cadența păcatelor lor mi se urcă-n spinarea inorogului negru

Ciudat cum cade somnul în rațiuni la vreme de soare

sub zodia pustiirii gândului drept,

miroase-n ospicii a medicamente pentru castrare psihică

violatorii de norme sunt puși în perfuzii cu noapte

nu-i nimeni nebun pe lumea asta

va decreta întâiul dintre alienați

Am buzunarele pline cu mărunțiș al cuvântului,

în fiecare zi mă sinucid

folosesc o asfixie de vorbe

apoi întind pe sârma de rufe a slovei mărunțișul

să plătesc Nimănui curgerea-mi veacului

revin la viața mea de rahat copt

numai bun de așezat la masa tratativelor de pace

dintre gură și stomac

Pe tine te țin într-o lesă a amintirilor

nu poți alerga în calea viitorului împreună, lesa e durabilă

beau apa singurătății

e bine,

nimeni nu-mi strică șezutul pe bordura drumului care

duce spre Dumnezeu, îi fac din mână a salutare

și tu te-ai trezit, boierule

că la zece-i alarmă...

001.539

Ștefan Petrea. “noapte lăuntrică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14114267/noapte-launtrica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.