Poezie
dicteu automat
1 min lectură·
Mediu
Se îmbătase cu vis, avea răni de somn pe spinare
acolo-și ținea toate poverile dormirii
exista Nicăieri, nimic nu amintea tragediile viitoare
un etern Acum tern își spăla tălpile să meargă în
adormirea păcatului pe o carne de buză-n sărut
umblam în straie de ebrietate
se stăvilise vinul în piept și scuipam sângeriu
mereu mă emoționa liniștea furtunii din noi când
clipa se pietrifica, evolutiv nu mai aveam nici o soluție,
trebuia la o moarte tăiată carnea încolăcită pe duh
să se ridice acesta spre a pleca
În rest aveam o existență relativă în sensul unic de zbor
picioarele mi le vândusem latenței, atârnau de pieptul cerului
îți încuiai brâul din calea bărbaților, țineai acolo în lanț
o virginitate, să nu muște conștiințe masculine
umblai pe blat cu trenul rostirii
cuvintele tale erau la mine în buzunar
avar plăteam cu ele Iubirea
în sensul
unic de mers
al vorbirii de noi
044062
0
Doamnelor și domnilor, eliberat de sine, dezlănțuit, Ștefan Petrea!