Poezie
deocamdată plumb o mai nimica
1 min lectură·
Mediu
în flori lumești adie rece frica,
un fier de săbii înlesnind în luptă;
aripa de din dreapta șede ruptă,
deocamdată-i plumb și mai nimica.
la țâța ta, cea de mirare suptă
un vânător de vise-a-nfipt alica
din gânduri ți-ai înfăptuit tu clica
de îngeri parcă-n liniștea eruptă.
vin vremuri de cunoașteri ne-ncepute,
virginitate sub mai vechi sentințe
la judecări în tine să-ți ajute.
de-ai dus pe-ogorul minților semințe
s-or tot isca idei necunoscute
spre-a fi-n viitorimii conștiințe.
001.710
0