Poezie
imperativ
sonet
1 min lectură·
Mediu
izbește-n stâncă, munții să tresalte,
să îți cunoască vorba toți poeții
nemuritori din plai de stih al vieții
ce-au coborât în sferele înalte.
să ții cărări de sus, pe căi poveții
dar să înfigi cuvânt și-n drumuri alte,
să strălucești în Cerului rivalte
și să aduci povara Dimineții.
eternități în tine să se-adune
să smulgi corola de minciuni a tinei
și Adevăr pe pisc de duh să tune.
Lumina din Poveri, căderi cortinei,
sălaș de liră-n slovelor cătune,
icoana ta-n peretele retinei...
001757
0