Poezie
fachir de noapte
sonet
1 min lectură·
Mediu
de somn prin tot ținutul trist e dramă
declin de șoaptă gura ta-mpletește
și către vise te călăuzește,
icoană în a pernei tale ramă.
tăcerea la mansardă m-asurzește
și demonul peniței iar mă cheamă
în foaie să aduc puțină zeamă
cuvântul plânge, strâns de vid în clește.
fachir al nopții, stelele-mi sunt cuie
pe care-adorm în vorbelor tăiș
pe sub o rugăciune care suie.
se-adună umbre-n moarte pe furiș
iar luna-n cer e parcă o statuie
cu bustul rezemat de-acoperiș.
043912
0
Când luna bate în ferestre:
,,Te crezi poet și sonetist?
E o iluzie, maestre!”
Amical,
V.V.