Poezie
teatru deplin
sonet
1 min lectură·
Mediu
în cripta din icoană-i crezământul
în care lumânarea se așază
și din înalt tămăduiește-n rază
pe toate câte are răni pământul.
sfințirea ceea-i de lumină trează
pe îngeri de își cheltuiește-avântul
în oameni rostuiește lin cuvântul
să stea frumos în a credinței frază.
cu margini de mister deasupra vine
să dreagă lumea-n sângele divin,
ulcioarele mirării ne sunt pline.
în dimineață-amorul, dulce chin,
prizonieri păcatului ne ține
și în tristețe teatrul e deplin.
001.636
0