Poezie
anti eternitate
1 min lectură·
Mediu
că n-au final e-al vecilor cusurul
căci în sfârșit se vede unde-i calea
și începutul sorbi din vagi pocale-a
mai tot ce-ți umple-a taină împrejurul.
trăind etern, nici bucurări nici jalea
nu îți ating a vieții tale șnurul
nici vechi nici nou nu își lucesc conturul
nu e înalt, nu e în ape valea.
de-s trecător pot veseli și plânge...
pruncia mea o moarte mi-a născut
și timpurile către ea se-ascut,
cum zis-au ursitoarele nătânge.
zidește-mă-n crepusculul de clipă
ci încă om, ca fum din a ta pipă...
002378
0