Poezie
logos
1 min lectură·
Mediu
copilăria e apusă-n vremuri
chiar tinerețea parcă vag se trece
albiri de timp sunt gata s-o disece,
se tot rostogolesc a clipei ghemuri.
ades curajul vieții să ne sece,
în falsul lumii tu de nici nu tremuri;
muiată-n a ființei calde zemuri
e pregătită calea-n nor să plece.
alunec spre bătrâni, spre os, morminte
inundă apa stării de a fi
și gânduri fără noimă a jertfi
în dincolo de orișice cuvinte.
nuntesc pe tine-n repezi învelișuri,
țigara toarce fum spre-acoperișuri...
001.657
0