Poezie
Nichita Stănescu
1 min lectură·
Mediu
să nu fii pasăre
până nu ți-oi dezlega toate aripile
de apa în care ți-ai încuiat talpa
să poți merge în oglindire spre sus,
acolo doar se zboară
nechemat dorul îți parfuma cu zbor piciorul
printr-o amputare a sinelui, zic
și din zborul tălpilor tale mă ridic
până la lună până la soare până la stele
cu piciorul în atele
totuși de aripi
și rugăciuni în lumânare țipi
până la lună până la soare până la stele
până la un dumnezeu în atele
de crez
până la apa pe care-o sângerez
anume
de dumnezei și de lume
îmi bag picioarele în apă, ai dreptate
lumea de sus
a căzut acolo
001.726
0