Poezie

apa tăcerii de mine

1 min lectură·16 mai 2017

Mediu

cafeaua rămăsese pe noptieră

e amară iubito ca o noapte fără stele

intrai în bucătăria papilelor mele gustative

cu un steag alb de zahăr

picurând dulce din saliva de rouă a dimineții

soarele trebăluia într-o rază galbenă ca o gelozie

să știi iubito am

toate fructele bărbăției

dar vezi, organele noastre genitale

au devenit niște chinezării

al treilea copil s-a ivit marțea

trei ceasuri te-ai chinuit să-l faci om

era mic cât un bulgăre de lumină

și iar mi-ai adus cafea amară la căpătâi

copiii au crescut, unul s-a făcut doctor

să ne vindece anii

și mutra mea boțită de oboseala vinului

că nici tu nu exiști iubito

în mai mult decât o pasăre ce își ia zborul,

viețuiesc pe aripile singurătății

apa tăcerii de mine va veni

învelită în firișoare de umbră

001.722

Ștefan Petrea. “apa tăcerii de mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14107278/apa-tacerii-de-mine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.