Poezie
către zori
1 min lectură·
Mediu
visarea ta, de pernă-n Cer cusută,
îmi udă insomnia-n duioșie
și beznă grea în gândul meu deși e
nu îmi învinge-a inimii redută.
îmi spăl cuvântul în a ta leșie
pe calea ta mi-e rațiunea mută
și dulci himere verbul îmi sărută
pe foaie, în a literei moșie.
devreme-n mine s-a născut târziul
și-o dau din colț în colț al unei ape
prin noaptea ce e în amurg aproape
și-un zor de zi își netezește pliul.
și te trezești și mă îmbraci drept haină,
penița tace în această taină...
001.821
0