Poezie
steagul alb
1 min lectură·
Mediu
în urma adevărului lași o coamă de parfum femeiesc
nu-ți place când îți spăl mandibula de cuvinte
le vrei înapoi s-au dus pe canalizare femeie
ca ultimele noastre zile de-mpărțire la doi
te iubesc pe când nu te iubești clipe rare, agrare aproape
când îți pui sămânța surâsului în pământul retinelor mele
din cerul tău plouă fantezii cu răcnete de bărbat
unul chiar se zbate sub papucul tău nu-s eu să fie clar
eu îmi duc răcnetul doar în templul codrului, la altar
micimile noastre împreună sunt broderii în noapte de rază
palma ta mi se mulează pe obraz
obrăznicii de vorbe țintesc latura netedă a pielii
scriu cu cerneluri de urină când beau călimara în întregime
o întregime atât de mare că poate să surpe interior,
lăuntrul abia mai rezistă să nu ridice steagul alb
001.439
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “steagul alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14104320/steagul-albComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.