Pasărea va muri

... Stefan - eliberat de vreo constrângere, cu rima explodând pe te miri unde, în câmpul de metafore. De exceptie.

d-le petrea, domnia voastra face din degustarea fina a limbii romane un dezmat pantagruelic cu prabusire sub masa si zvarcoliri din picioare. ia silibisiti impreuna cu mine, dintr-o suflare:'tuviidinvenelecristuluialauntruluinemuririiintruasezareainpaginaadescrieriidomnuluisicarerugamaieintrend. eh, cum e? nu vi s-a pus un junghi?

aveti un apetit insatiabil pentru epitete extremiste, iar pentru genitivele in rafala nutriti o pasiune vecina cu posesiunea demonica.fiind somat, probabil, sa va updatati la rigorile fistichii ale postmodernismului, v-ati tras un machiaj de alice cooper peste bundita inflorata a plaiului de tacere si ati purces candid si tragic sa vanati dinozauri cu o halebarda pe care numai sensibilitatea dumneavoastra autentica n-o transforma cu totul intr-un device de butaforie bucolica.

Dorel, mulțumesc...
... numai să nu mi se urce la cap...:)

Doamna Noemi, mulțumesc pt timpul acordat lecturării
bazaconiilor mele...
Bucuros de semn...

... Ștefan, ațâțat de o zicere sybiană, într-un limbaj de programare oarecum lipsit de eleganță. Androizii au, însă, mereu dreptate. (Dacă până și roboții ne minte.... :)) ). Fără multe fasoane, ai avut parte de un diagnostic destul de precis, dacă citești dincolo de un ciudat afect oranj. Ești tot numai metafore, izvorâte de unde nici tu nu știi. Atât de multe și de dense și de uluitoare, uneori, încât m-apucă plânsul, de ciudă. Nu știu alții cum sunt, dar mie asta îmi este de ajuns, ca să te urmăresc. În rest ideea discursul aranjamentul floral construcția vreunei poezii capitale catedrale sunt crucile tale. Nu cred că te-ar ajuta să te cheme cineva pre alt nume decât ai fost botezat. Cum am învățat de la Joana: lasă timpul...