Poezie
cântec
1 min lectură·
Mediu
îți ascultam șoptirea inimii
și-n carne-nfiripam mărinimii
nici vremea nu ne cucerea-n redută,
ci doar din ochi o lacrimă pierdută
ne sângera pe buze-n biata sare
ce împlânta aripi în revărsare;
iubeam șoptiri de dumnezeu pitic
ori doar pe tine, nu știu ce să zic...
pe lacrimă-n sărut plutesc corăbii
iar Porumbeii sfinți îs biete vrăbii,
vestiri la al mansardelor hublou;
o Cruce mai era-n acest tablou
și bici de Timp; Hristoase, răni îți număr,
le-așez merindă rece pe-al meu umăr
și când mănânc din gură-o vorbă rup,
Amin! spre amintire de-al Tău Trup...
012.367
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “cântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14102114/cantecComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MSMSMihai Sava✓Între un început șovăielnic și un final de excepție, versuri care îți deschid ochii a mirare și îți arestează cald inima. Peticită cu hublouri de mansarde, așteptând porumbei ori simple vrăbii să vină cu vreun mesaj, oarecare, corabia mea își poartă crucea drept catarg.
0