Poezie
tăcere albă
1 min lectură·
Mediu
în casa gândului
îmi spăl nopțile de beznă,
iubind pe tine
lumina năvălește în lăuntru
ne așezăm la masa interioară,
mâncăm fotoni
bând limfe de idee
în templul timpului
am așezat tăcerea la uscat
o spălasem
prinsese murdării de zarvă
ninge interior
copiii din noi veselesc
glăsuim tălpilor mersul,
s-a isprăvit merinda
ochii îi ținem în priveliștea banului
matematic avem pâine
apoi ne spălăm pe mâini,
clipa unește ieriul de mâine
atunci vom ucide leatul acesta
anul cel nou va mușca din carnea existenței
ca o fiară din neant, îmblânzită
mama și tata
vor sui în cârca senectuții
cu încă o tăcere
001450
0