Poezie

agonia (47)

sonet clasic

1 min lectură·28 decembrie 2016

Mediu

e ger și-n geam străbate-n văz o floare,

sub gheața ei în ochi ne stă, lascivă,

e parc-a iernii către noi misivă

că apa ni s-a împietri-n altare.

suiai în vis, de frig în zori naivă,

doar nu-i în sobă flacăra-ntâmplare,

iar eu cădeam în nopți interioare

păstrând pe buze strop de-a ta salivă.

te ridicai din somn să-mi dai sărutul

și din ferestre bând ai rozei spini

în strai de ace îmi era tot lutul.

creșteau în noi corole și tulpini

și regăseam pe ieri, un timp pierdutul;

precum o clipă-n viața mea suspini...

001.434

Ștefan Petrea. “agonia (47).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14100889/agonia-47

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.