Poezie

agonia (40-41)

sonete clasice

1 min lectură·22 decembrie 2016

Mediu

40.

nu știu de tine, de vei fi pe unde

și-n care timp al viețuirii mele

vei fi fiind în ruga din gamele

și te-oi fi bând în tristele secunde.

iar de mă veselesc la foc de iele

icoana ta în mine iar pătrunde

rostogolită-n clipele rotunde

pe când îți intru sub a iernii piele.

oricum, să vii a locui chilia,

te voi hrăni cu dragoste și șag

din pâinea dulce-ți voi lăsa felia.

ci nu cunosc veciei vălmășag

dar cântă-ades în mine ciocârlia

ca un pierdut pe cale rămășag...

41.

mirarea ta o chem, să mă repare

simțirile spre vis îmi sunt defecte

și port întunecime în afecte,

suavul zâmbet diavolesc îmi pare.

tu râzi în a iubirii dialecte

de mi se luminează înspre zare

mă dau de-a-ntregul ție de vânzare

și ucigând necazului insecte.

iar în dorință ca spre Sus o rugă

cu-atinsul 'nalț în pielea ta o jalbă

și-i așezat amarul meu să fugă.

sărutul torn pe-a gurii tale salbă

mă bag la pieptul tău în lene slugă;

lumina-n sân ni se strecoară, albă...

001.392

Ștefan Petrea. “agonia (40-41).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14100623/agonia-40-41

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.