Poezie
zodii
1 min lectură·
Mediu
e toamnă, ni s-au desfrunzit cuvintele
a rămas ramul verbului nud
timpul își sărută tălpile
a șchiopăta înspre iarnă
ni s-au inflamat ganglionii ploilor
frigul e bonus
cioplirea chipului de hârtie
e-n adulații de cerneală
înalț această biserică de verb cu
genunchii dezveliți către rugă
în icoană ești tu
iar popa bisericii mele
e un gând lenos, strălucind în ape de somn
desfigurat puțin de rațiune
îmi conduc pe ultimul drum liberul arbitru și
mă dau ție să-mi fii voință
să te cerți cu amarul în locul meu
șarpele va veni ademenit de păcatul
unui vis ce l-am avut despre
pământul raiurilor mele
mușc din tine femeie mărul
păcatul acesta se va defecta într-o zi în așternuturi
atunci vom dormi neîmbrățișați spate în spate
povara iubirii
nu vom avea cu ce duce
pe drumul ce va prinde a se bifurca
în delirul despărțirii
001.684
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “zodii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14098081/zodiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.