Poezie

ploaie

voiculesciană

1 min lectură·6 septembrie 2016

Mediu

ci lăcrimezi de cerul la ploaie a-l impinge

văzduhului obrajii să fie plini de sete

golesc penița-n foaie și beau tiptil versete

și-arunc în mine clipa rotundă ca o minge.

căci timpul e o joacă de-a-mbătrâni gândirea

să curgă-nțelepciune în viitorul leat

mai multă ca-nainte; veghindu-i lin zidirea

să nu se-mpleticească de-i omul când e beat.

cu vremea în spinare încărunțirea urc

cuvintele iau forme strigate către Domnul

nedezlegate taine mai tare le încurc,

din văile de plângeri mi-aud în suflet Somnul.

ce mult aș vrea, Divine, s-Adorm lăsând în urmă

o ploaie de Cuvinte ce-n veac nu se mai curmă

001.771

Ștefan Petrea. “ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14096239/ploaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.