Poezie
Exod
1 min lectură·
Mediu
am rival în inima ta Infinitul
lupta e incertă
parcă-ți pare prea rece în brațele Lui
în brațele mele ai silă
de vinul scurs pe bărbie-mi până la piept,
în crama Mirării că te aștept,
aceea care mă alăptase din milă
în de Tumult cohortă
îmi ești sânge și îmi ești aortă
venind cu vineți vene, Trai, acerbul
să mă treziți de-mi uit în vanuri verbul
și duc opinca la cizmar
să-mi pună-n ea alt pas amar
neconstruit fără de tine
un morb de Viață în lăuntru-mi vine;
în Exod
al nostru era tot Pământul;
dar au crescut la emisfere
și rădăcini și Tot Cuvântul
001.499
0