Poezie

Cucuveaua

1 min lectură·20 iulie 2016

Mediu

Expectorez aiurea grăunțele de rimă

n-am rămășag de triluri pe-ntinderea terestră

ci doar o voce care mă-mbie-n grai, funestă

c-am făptuit în stele lumina mea, de crimă.

Au curs miimi de secol din mic să văd mai mare

și cântec de binețe în zori să nu ți-l stric

dar vine parcă lesne eterna lăcrimare

ce-o afli-n tălmăcire a unui singur dric

Ci de singurătate un drac de cucuvea,

noptând în cimitire, pe a sfințirii turlă

o glăsuire-a morții la sânul ei avea

și-n vreme de poveste în vrerea vremii urlă

Făcea risipă udă în totul lui Havuzul

iar cucuveaua țipă de mai să-ți ia auzul

001.836

Ștefan Petrea. “Cucuveaua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14094687/cucuveaua

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.