Poezie
noapte
1 min lectură·
Mediu
noapte...
tăcerea își întinde membrele superioare peste tărâm
îmbrățișând luna și toate stelele,
e un bairam de liniște pe ulița cu vise;
treaz,
trag un joint la măsea și mi se pare că ai uitat în plecare
în urmă o coamă de parfum muieresc
ochii tăi au rămas în oglindă-n odaie,
mă privesc rece cum gâtuiesc o sticlă de votcă
a fi psihedelic am turnat un strop în mister
când minciuna mea de a fi îmi caută adevărul
dosit în frunzarul mărului
destul de rar mai purced în cuvinte
că, na!, una peste alta se face ziuă, tumult
în clipa ce din ou de înger zâmbește
001.402
0