Poezie

iarbă

1 min lectură·2 iulie 2016

Mediu

ci în crepusculul de noapte mirii

păcatele de carne iar își ceartă

suind o vană-a trupurilor hartă

în forul din oglindă al fiirii.

adus de viu aproape-n prag de artă

e gândul spre a tot dumnezeirii

nu e al meu, e-al faptei cântării

deși tot umblu cu oca deșartă

în mine-s bătălii pe-un ciot de minte

curat s-apar în creștet de lumină

în spasm de-al vremurilor oseminte

n-aștept destul femeia mea să vină

în albe foi cu vorba să m-alinte

când iarba iarba mi se cerne-n rădăcină

001.517

Ștefan Petrea. “iarbă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14094024/iarba

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.