Poezie
dumnezeul orbilor
1 min lectură·
Mediu
vin plozi de apă pe lumile noastre negrăite
în țara din nimic domnea un fluture stomacal
de ne lua cu fiori când iubeam
tăcerea și nopțile dintre noi
ciudoase că stăm cu fruntea-n lumină,
în marginea aurului din soare
nins peste beznă;
incinta unei ploi de ciolane strămoșești
se ivea invers dintr-un fad univers
cel de momente de înalt;
uneori
târziul se naște din noapte
001513
0