Poezie
Sonet de-faimă
1 min lectură·
Mediu
Erai prin ale inimii redute
Ușoară cum e pana, femeiușcă
De ne-o trăgeam ca glontele din pușcă
Spre țintele de plozi de timp pierdute.
Te beau de carne din o simplă dușcă,
În cremene de pana mea mai du-te
Că fericiri de tine-s iar vândute,
Când zeii bat alene din biciușcă.
Sub trandafiri ce brațele ne-nspină
Te vreau, dar goală, fără-mbrăcăminți
De celelalte zări, ce-n noi suspină.
Ședeam în brișca vremii, dar cuminți;
Ca însetați de roua de albină
Scoteam un melc din oase și din minți...
001.246
0