Poezie
hungry
1 min lectură·
Mediu
în singură minune viața îți încape ca într-o
oglindă ce violează umbra trupului tău succint,
mergător pe apele de rouă, petale-n tina caldă cad
prin iubiri de mahala aveam dragoste de o traseistă,
avea buze de păpușă gonflabilă și ochi frumoși,
egali puțin cu îndumnezeirea
citeam muierii mele cuvântul lui Dumnezeu,
deja aveam, chiar și-n verb, coarne de cerb
pe partea carosabilă a gândului goneam în interstiții
de idei coapte la jarul unui Eu pătat de dragostea
unui mers spre niciodată
căi spre niciodată decedau în mersul lucrurilor,
Lucrul, inert în păduchi de Timp, se juca-n nemișcare
de i se vedea trebuința ce îl născuse, serv
în nimicului pământ nerv,
gustam dintr-o halcă de fire
îmi mureau neuronii de existarea mirilor
și era foame
001.542
0