Poezie
voiculesciană
1 min lectură·
Mediu
în ridul veșniciei un dumnezeu mai râde
în miezul de lumină, de-argint de e mai rară
vin demoni, bat la ușă, o dragoste-mi furară
aștept cu nerăbdare o floare-mi fie gâde.
e nara mea curată-n parfumul cel de verde
în limpede ce-i apa privești ca în oglinzi
cafeaua vorba noastră prin nemuriri o pierde
pe demiurg în straie întruna îl tot vinzi.
e doar o gălăgie în sine și în fapt
o tolbă de vânare lipsită-n tot de pradă
iar gura ta-n săruturi în sine e un rapt
și vânătorul face de trupul tău parade.
ci inima ni-i toată-n suava ei sorbire
precum un cal în hamuri, în laturi în orbire
001.461
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “voiculesciană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14091922/voiculescianaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.