Poezie
cântec fără ispravă (2)
sonet
1 min lectură·
Mediu
te chem în cântec fără de ispravă
cu toată ființarea mea pe ace
în suburbii vecia noastră tace
și prea ades ne umple de otravă.
chiar de-s înfiorat de dulce pace
tumult mi-aduce lumea mea pe tavă
purtăm război de cărnuri în otavă
și Mărul soarbe pieptu-ne rapace.
stăteai pe țărmuri goală de stridențe
și marea-n tălpi ți se juca feeric
lipsindu-te de alte penitențe.
ci ne iubeam în valul cel eteric,
cu sufletele îmbrăcate-n zdrențe
zvoneam lumină rară-n întuneric.
001448
0